AlxNegrila Viata poate fi mai buna
Related Articles
Scoala, cuvantul care ne-a „terorizat” copilaria si pe care multi dintre noi, la randu-l nostru incercam sa-l bagam in sufletul celor mai tineri decat noi. Locul in care am invatat sa scriem, sa citim, sa adunam si sa inmultim. Locul unde am aflat despre razboaie si diverse pozitii geografice.
Scoala este locul care se presupune ca te pregateste pentru viata. Mergem la scoala cand suntem mici pentru a ne pregati pentru cand vom fi mari.
Scoala nu te invata sa-ti urmezi visele
Suntem invatati de mici sa facem ce doresc altii, le urmam visele lor, parintii ne invata, scoala ne invata. Ni-se spun lucruri de genul „ca sa ajungi doctor trebuie sa inveti”, ei bine, eu nu vreau si nu am vrut sa fiu doctor, politist, aviator, sau luptator jedy. Am avut dorintele mele si le-am urmat. Nu trebuie sa devii ce vor altii, mie spre exemplu nu-mi place cuvantul trebuie. E ok sa ai aceleasi preferinte dar nu e ok sa faci ce doresc altii doar pentru a le face pe plac.
Fiecare persoana e unica si ar trebui sa-si urmeze propriile vise, altfel vom devenii cu totii o adunatura de oameni neimpliniti, tristi si frustrati.
Nimeni nu ne-a spus in scoala ca visele si „adultenia” pot coexista, nimeni nu ne-a spus ca visele pot fii adevarate. Ia gandeste-te ce doreai sa fi cand erai mic(a), ai devenit ce ai vrut sau nu? Cum ar fi fost daca ti-ai fi urmat visele?
Inteligenta emotionala
La scoala invatam o gramada de lucruri, majoritatea inutile. Sincer in momentul de fata nu imi este de folos sa stiu sa recit nu stiu ce poezie, dar cu toate acestea, la limba si literatura romana a trebuit sa memorez mai multe poezi. Sincer, nu imi mai amintesc nici una in momentul de fata, iar daca m-as stradui si asi reusi sa recit cateva strofe, consider ca memoria este ocupata cu un lucru inutil.
Nu am invatat despre inteligenta emotionala, un lucru, care probabil m-ar fi pregatit mai mult pentru viata de adult decat a facut-o literatura romana.
O frantura de inteligenta emotionala se invata doar la marketing, doar cu scopul de a vinde un produs, si… atat.
Nu esti obligat sa urmezi turma
Suntem angrenati de mici intr-un colectiv, lucru care nu este de prisos, invatam sa interactionam cu alte persoane.
Problema este ca suntem tratati cu totii la fel, ca fiind o turma de oi care au iesit la pascut, daca nu facem precum restul, suntem blamati. Daca iesim din tipar, parca suntem oaia cea neagra, care a parasit turma, iar profesorii se simt precum pastorii care au datoria de a ne reintoarce in turma.
Primim expresii de genul „esti un copil rau, uita-te la restul” sau „tu nu inveti deloc, si restul fac la fel?”. Poate ca nu este ok sa fii ca restul, poate ca tu nu vrei sa inveti chimie, poate ca vrei sa devii pictor, dar e nasol, un pictor in ziua de astazi, cat castiga el? Majoritatea pictoriilor sunt faliti, nu vei ajunge tu un creator de pictura abstracta, care picteaza un cerc pe o panza alba, sa-l vanda cu 10.000£. Ei, daca as fi pictor e posibil sa vreau doar sa fac portrete sau icoane sau sa pictez peisaje, sa vand un tablou cu 100 de lei, si sa vand cate un tablou pe zi. Probleme?
Ne sunt servite expresii precum „uita-te la cei din jur, asa fac si ei?”, eu nu sunt ok, am inteles, daca toti cei din jur ar sarii intr-o prapastie ar fi ok sa-i urmez nu? Asa as fi la fel ca restul si probabil parintii si profesorii ar fi impliniti.
Este ok sa fii diferit
In liceul in care am invatat, toti trebuia sa purtam o uniforma: sacou visiniu, camasa alba si pantaloni de stofa negrii. E ok, dar nu prea. E ok sa stii cu ce te imbraci, sa nu te trezesti dimineata si sa te gandesti „da’ eu ce pun pe mine azi?”.
Dar totusi, sa constrangi un pustan de 15 ani sa stea cu sacoul pe el, in luna Iunie la 30 si ceva de grade, sau iarna cand soba/caloriferul face exces de zel, si saracul mai sta si lang locul care emana caldura nu este prea ok.
Se doreste pe cat posibil sa fim toti la fel, sa devenim doctori, sa salvam vieti, sa lucram 1100 lei pe luna. Daca mancam, lucram, gandim la fel suntem mai usor de controlat, mai predictibili.
Oare Steve Jobs era la fel? Sigur ca nu, era rebel si datorita rebelinuii sale si-a urmat visul si a reusit sa il infaptuiasca.
Ok, hai, nu toata lumea ajunge sa fie urmatorul Steve Jobs, dar poate tu vrei sa cresti plante, poate plantele te calmeaza, poate vrei sa faci o hrana de calitate, care este motivul pentru care ar trebui sa fii la fel ca altii, sa devii contabil? Doar pentru a avea un salariu de 3000 de lei, a lucra 10-12 pe zi, iar la inchidere de luna/an sa ai posibilitatea de a lucra 25-26 de ore in continuu?
Societatea prin intermediul scolii nu ne invata ca diferit poate fi ceva bun, ne invata ca diferit este echivalent cu defect, lucru care este cat nu se poate de fals.
Thomas Eddison era diferit, el nu a renuntat acolo unde multi ar fi renuntat. Imagineaza-ti viata fara lumina electrica si tot ce a derivat din descoperirea becului: lanterna, televizor, calculator, smartphone.
Scoala nu te invata ca este ok sa gresesti
Thomas Eddison a gresit de 999 de ori inainte de a inventa becul. S-a oprit cumva? Nu, dupa spusele lui a gasit 999 de variante de bec nefunctionale.
Extemporalele ne taxeaza greseala, cand suntem „ascultati” de catre profesor, ne este taxata greseala.
Ajungem sa ne fie atat de frica de greseala incat de multe ori ne este frica sa mai si incercam(orice). Ne este frica sa ne cautam partenerul ideal, ne este frica sa aplicam la un job nou, ne este frica sa ne deschidem propria afacere, ne este frica sa urcam pe munte. In esenta, devenim fricosi, fricosi fata de viata, ne este frica sa mai traim.
Citeste si 8 motive pentru care ar trebui sa fii fericit cand ai esecuri.
Nu esti obligat sa muncesti pentru altcineva
La inceput parintii si bunicii iar mai apoi profesorii ne-au repetat faptul ca ar trebui sa invatam, astfel incat sa ne angajam undeva pe un salariu bun. Este adevarat ca pe vremea comunismului terminai scoala, aveai un serviciu asigurat la stat. Daca invatai bine, salariul era mai bun decat al altuia care nu invata.
In ziua de astazi, asa ceva nu mai este valabil. Pe langa faptul ca la stat nu mai gasesti de lucru, daca ai cumva noroc, ai un salariu mizer.
Nici la privat nu este ok, inveti la scoala niste lucruri pe care ar trebui sa le aplici dar nu stii cum, fie ca nu sunt aplicabile in viata de angajat, fie nu te-a invatat nimeni.
Ok, ai invatat 17 ani, ai facultati doctorate si te angajezi la privat. Daca doresti sa iti pastrezi postul, va trebui sa nu respecti posibil codul penal, probabil codul fiscal si obligatoriu codul muncii.
Vei lucra pentru altcineva, pentru a indeplinii visele sale, o cantitate mare de timp pe o suma mica de bani.
Mai exista o varianta si anume sa devii manager, faci facultatea de management si te-ai gandit ca te-ai aranjat. Dar ce idee de afacere ai? Te-a invatat cineva cum sa gasesti idei bune, cum sa faci research s.a.m.d? Probabil ca nu.
Scoala nu te invata lucrul in echipa
In scoala suntem o clasa de elevi, profesorii ne numesc colegi, noi ne numim intre noi colegi. Defapt ne comportam ca intr-un razboi haotic. Fiecare e inamicul fiecaruia, fiecare lupta ca el sa fie cel mai bun, sa ia notele cele mai mari. Asa am fost invatati. Scoala ne-a invatat asa, parintii ne-au invatat asa.
Suntem gelosi pe cei care au note mai bune ca noi, fie strigam „doamnaaa, da’ a copiat” sau strigam „tocilaaaru”. Pe interior ne macina, ajungem sa stricam prietenii din cauza competitiei. Scoala ne insufla mentalitate de luptatori K1 sau de guerrila.
Nu invatam sa conlucram intre noi. Nu ne invata nimeni ca parteneriatul ne poate aduce mai multe beneficii decat discordia dintre noi.
O calitate care este ceruta de angajatori este aceea de a lucra in echipa cu alte persoane. Este si normal, compania/institutia devine mai profitabila cand angajatii colaboreaza intre ei, discuta, se consulta, se completeaza unul pe celalalt.
Am sesizat ca mai nou apar antreprenori care au proiecte simbiotice, isi gasesc anumiti colaboratori, din acelasi domeniu sau domenii complemetare. Isi fac unul altuia reclama, se sustin reciproc, isi maresc veniturile.
Acest lucru este ceva firesc, umanitatea a evoluat pe baza colaborarii intre oameni. Omul care cultiva legume, probabil ca nu avea timp sa mearga si cu vitele la pascut sau sa mearga in mina sa extraga sare. Poate ma insel si acesta avea cum sa faca aceste lucruri, dar precis nu puteacultiva ogorul, acesta nu putea naviga si marile, nu putea invata medicina si nu putea inveta motorul cu abur in acelasi timp.
Am evoluat prin colaborare, fiecare face ce se pricepe, sustine umanitatea sau propulseaza umanitatea spre un trai mai bun.
Foloseste-ti partea dreapta a creierului
Suntem analisti, invatam matematica, invatam logica, invatam tot felul de stiinte. Dar cu acele lucruri care ne gadila simturile cine mai ramane responsabil? Cine ne invata sa fim creativi, sa cream lucruri frumoase care incanta auzul, vazul, atingerea?
Poate ca nu dorim sa fim cu totii pictori sau muzicieni, e ok acest lucru, dar asta nu inseamna ca nu avem nevoie de creativitate.
Creativitatea se poate aplica si in alte domenii, cine a inventat barca a fost creativ, cine a facut primul pod a fost creativ, cine a inventat avionul a fost creativ. Umanitatea a avansat si traiul s-a imbunatatit datorita creativitatii oamenilor. Oameni care erau diferiti, oameni care erau altfel.
Nu invatam la scoala sa fim creativi, trebuie sa ne dam seama singuri cum sa devenim creativi.