Acasa / Dezvoltare personala / Lectii de invatat de la un copil

Lectii de invatat de la un copil

copii desteptiMi-am dat seama cu ceva vreme in urma ca am uitat sa fiu copil. Majoritatea adultiilor uitam sa fim copii. Intram in iuresul zilnic:

  • munca
  • facturi
  • vreau sa merg in concediu in Antalia/Tenerife, etc
  • uite ce masina si-a luat vecinul, lasa ca trag si eu un an de zile si ii arat eu cine e smecher
  • pe mine nu ma intereseaza subiectul asta de discutie, dar daca nu par atent(a), poate ii pierd prietenia

Am uitat ce simplu era cand eram copii. Nu ne faceam asemenea probleme, iar ganduriile noastre erau autentice, daca voiam ceva ne indreptam spre acel lucru si ne concetram toate fortele pentru al obtine iar daca nu ne interesa ceva nu investeam timp sau energie

Un copil nu poate fi oprit din explorat

Am ajuns sa ne traim viata pe pilot automat, muncim prea mult si ne punem prea putine intrebari. Societatea, politica, religia(„crede si nu cerceta” ne-au facut sa ne multumim cu ce stim, ne-au limitat. Nu mai avem aceeasi dorinta de a afla lucruri noi, de a experimenta trairi noi.
Cand eram copii, totul era necunoscut, totul merita explorat

  • doream sa exploram fiecare gradina, desi nu ne vedeam de iarba
  • fiecare groapa de nisip era o groapa de nisip noua si nu ne lasam pana nu exploram fiecare coltisor, cu riscul sa ne murdarim din cap pana-n picioare, dar pentru nu conta pentru ca explorasem ce ne propusesem
  • cand mergeam in parc sau la locul de joaca fugeam dintr-o parte in alta, si nu ramanea coltisor in care sa nu fi fost

Copiilor nu le e frica sa faca greseli

Frica de a gresi este frica de necunoscut. Este drept ca unele greseli pot fi fatale, dar de obicei renuntam la a face lucruri pentru un fals confort. Avem ganduri de genul: „de ce sa explorez eu muntele si sa risc sa-mi scrantesc glezna, cand pot sta frumos in casa in fata televizorului?” sau „mi-ar placea sa am afacerea mea, sa deschid o sera de flori, dar poate nu merge afacerea si dau faliment”.

Copii daca isi doresc ceva cu adevarat, nu isi fac grija ca vor gresi. Ma uitam la copii prietenilor si ai rudelor. In momentul in care incep sa mearga, copii nu-si fac griji de genul „si daca voi cadea?”. Copilul se ridica face cativa pasi, da gresi deoarece cade, mai sta putin apoi se ridica iarasi. Isi urmeaza visul, vrea sa mearga si va merge cu orice scop. Greseste si nu ii pasa. Greseste de mii de ori, dar lui nu-i pasa, el face ce vrea.

Am uitat sa gresim, am uitat sa ne urmam visele.

Copilul este curajos

Noi oamenii mari am devenit lasi, desi la inceput nu eram asa. Imi amintesc cand eram mic copil si stateam la bunica, nu imi era frica sa ma urc pe scara, sa cobor de pe scara, sa sar de la inaltime de doua sau trei ori mai mare decat inaltimea mea. Nu imi faceam grija de repercursiuni.

Imi amintesc in speta o anume intamplare. Pe la varsta de 5 ani, ma invarteam pe langa soba cu lemne a bunicii si bunica grijulie mi-a spus sa nu pun mana pe soba, deoarece m-as arde. Am vrut sa ma conving singur ca asa este si in secunda urmatoare eram cu mana pe soba, m-am ars. Probabil ca ma ustura, dar nu ma interesa. M-am cunvins ca este adevarat ce mi-a spus. Probabil ca am suferit de usturimi cateva zile, dar am fost curajos, am explorat, am invatat singur lectia „focul arde”, si cu toate acestea nu am murit, inca scriu aceste randuri.

Copii gandesc maret

copil increzatorAm uitat sa mai gandim mare, cum am scris si mai sus vrem sa ne luam salariul, sa platim facturi si sa ducem o viata linistita, iar viata linistita a ajuns sa fie o viata monotona, fara de substanta si plina de complacere.

Tu cand erai copil ce iti doreai sa devii? Daca erai intrebat, probabil raspunsul tau era „politist”, „pompier”, „medic”, „printesa”, „fotbalist”, „vedeta”. Era realitatea ta, la care probabil ai renuntat pe masura ce te-ai maturizat. Daca nu era necesara o anumita varsta, probabil cand erai mic, deveneai exact ce iti doreai.

Cand eram copil la bunica, aveam perioade in care venea si verisoara mea Andreea si statea mai mult timp. Cele mai multe prostii le faceam cand eram impreuna cu ea, fiind de aceeasi varsta, ne intaratam unul pe altul la prostii.

Imi povesteau mama si bunica ca au venit la un momentdat in casa si noi trasesem masa langa un dulap, am pus scaunul pe masa, ne urcasem pe masa iar mai apoi pe scaun pentru a lua ceva de pe dulap.

Nu puteam sa ne ridicam unul pe altul pentru a lua ceva de pe dulap, nu ajungeam. Desi era un vis maret sa iei ceva de pe dulap, noi am gandit maret. Am vrut sa facem ceva ce teoretic ar fi fost imposibil pentru noi, dar am vrut atat de mult sa facem ceva incat am gasit o solutie. Privind in perspectiva, a fost riscant, puteam sa cadem de pe scaun si sa ne ranim, dar nu conta acest lucru. Am avut un gand maret, am lucrat pentru a-l indeplini, nu am patit nimic si oricum daca in momentul respectiv cadeam si ma raneam imi trecea pana acuma.

Invata lectii de la copii din jur si redescopera copilul din tine.
Fii copil, e necesar.

Facebook Comments

Check Also

Taranii si copiii ne dau sfaturi

Zilele acestea o persoana care in ultima vreme a contribuit la dezvoltarea mea, a amintit …

Esecul nu este o optiune

8 motive pentru care ar trebui sa fii fericit cand ai esecuri

Ai avut esecuri in viata? Cel mai probabil da. La un momentdat toti am avut. …